Fiica domnitorului moldovean Vasile Lupu a rămas în istorie drept cea mai frumoasă, dar şi cea mai nefericită dintre domniţele române. Vestită pentru frumuseţea ei, Ruxandra a fost curtată de un şir lung de peţitori. S-a măritat cu un prinţ cazac, după ce a acesta a atacat Moldova pentru a-l convinge pe Vasile Lupu să îi dea fiica de nevastă.

„Toţi care au cunoscut-o pe Ruxandra au spus de ea că era pe atât de deşteaptă şi de cultivată, pe cât era de frumoasă. Domniţa Ruxandra era copilul cel mai drag, cel mai răsfăţat şi cel cu care se mândrea cel mai mult Vasile Lupu”, notează C. Gane în biografia Domniţei Ruxandra cuprinsă în volumul „Trecute vieţi de domne şi domniţe”.

Pe mâna turcilor la vârsta de 13 ani
Turcii, neîncrezători în domnul Moldovei, i-au cerut acestuia un zălog, drept garanţie că le va rămâne supus. Cum fiul cel mic, Ştefăniţă avea doar doi ani, iar restul fetelor se măritaseră, Ruxandra a fost singura garanţie pe care Vasile Lupu a putut să o trimită la Constantinopol. În 1645, Domniţa Ruxandra este trimisă drept garanţie la Constantinopol unde a rămas vreme de trei ani în grija lui Kiosem, o femeie cultivată despre care se spune că a avut o influenţă benefică asupra domniței.

Vestită pentru frumuseţe
Şiruri întregi de peţitori au bătut la porţile Moldovei, atraşi de vestita frumuseţe a Ruxandrei. A fost cerută în căsătorie de un conte polonez şi mai apoi de cazacul Dumitru Wisznowiecki, un om foarte bogat şi influent în Ucraina. Cel din urmă a bătut drumul până la curtea lui Vasile Lupu, ca om de rând, pentru a se convinge dacă Ruxandra este într-adevăr atât de frumoasă pe cât i se dusese vestea.

Moldova atacată de armata peţitorului
Ruxandra a fost cerută în căsătorie în 1650 de Bogdan Hmielniţki, hatmanul cazacilor, care o voia pe frumoasa doamnă din Moldova, soţie pentru fiul său Timuş. Vestea de peţit nu i-a picat deloc bine domnitorului Vasile Lupu, care, încă îşi mai visa fiica nevastă de rege sau domnitor, nicidecum de cazac. „Se ştie exasperarea bietului Vasile Lupu când primi solii hatmanului Bogdan, cerându-i fata pentru fiul său. El care visase pentru ea regi şi împăraţi, să şi-o dea acum după un necioplit de cazac”, mai susţine C. Gane.

Vasile Lupu a respins cererea în căsătorie invocând faptul că turcii nu ar permite căsătoria. Peţitorul nu a acceptat refuzul şi i-a trimis domnitorului Moldovei un răspuns prin care îl anunţa că fiul său, Timuş, va veni să-şi ridice nevasta, pe domniţa Ruxandra, cu „o sută de mii nuntași ”. Şi se ţinut de cuvânt.

În septembrie 1650 intrară întâi tătarii în Moldova şi, la scurt după aceia, veni şi armata cazacilor. Curtea domnească, zăpăcită, se răzleţi. Doamna Ecaterina, Domniţa Ruxandra, fiul şi fraţii voievodului, fugiră de se închiseră în Cetatea Neamţului, iar Vasile Lupu el însuşi s-a mutat din Iaşi, în nişte poeni, în codrul Căpoteştilor”, mai susţine istoricul C. Gane.

Vasile Lupu s-a văzut nevoit să-i trimită peţitorului un răspuns favorabil la cererea în căsătorie. A încercat să caute sprijin la Curtea Otomană şi la polonezi, dar nu a găsit. În final, pe 26 august 1652, Timuş a plecat către Iaşi cu 3.000 de nuntaşi, un car de druşte şi 40 de care cu sare. În ciuda opoziţiei manifestate de domnitorul Moldovei, Vasile Lupu, împotriva căsătoriei, se spune că Domniţa Ruxandra l-ar fi plăcut pe mire”. Nunta a avut loc pe 1 septembrie 1652, iar pe 6 septembrie Domniţa Ruxandra a părăsit curtea domnească părintească şi a plecat cu noul soţ în Ucraina.

Văduvă la un an de la nuntă
La un an de la nuntă, Timuş a fost ucis în luptă la Cetatea Sucevei, iar Ruxandra care tocmai născuse doi gemeni, a rămas văduvă. „Atâtea griji pentru creşterea ei, atâta zgucium înainte de nuntă pentru a-i da poate şase luni de fericire, alte şase luni de îndoială şi apoi, în floarea tinereţii, să o izbească deodată soarta atât de crudă, încât nu-i mai putea lăsa nici iluzia unei fericiri viitoare”, mai notează istoricul C. Gane. Văduva Domniţa Ruxandra a rămas în grija soacrei şi a lui Iurie, fratele lui Timuş. Socrul i-a dăruit cetatea Râşcovului, pe malul Nistrului, unde Ruxandra a rămas singură pentru o perioadă lungă de timp. Se spune că mulţi peţitori au bătut la porţile cetăţii Râşcovului, însă domniţa nu a vrut să audă de căsătorie. Unul dintre cei care au cerut-o de nevastă a fost nepotul lui Mihai Viteazul, fiul lui Nicolae Pătraşcu şi al domniţei Ancuţa.

Prizonieră
Vasile Lupu a insistat ca fiica lui să revină în ţară, însă se spune că Ruxandra ar fi refuzat. Legenda spune că, în 1660, însuşi fratele ei, Ştefăniţă, care ajunsese domn al Moldovei între timp, a venit în Ucraina pentru a-şi convinge sora să revină în ţară.

În jurul vieţii Ruxandrei, rămasă văduvă, s-au creat o serie de legende. Se spune că domniţa n-ar fi rămas tocmai de bunăvoie în Ucraina şi că, de fapt, ar fi fost ţinută ostatică. „S-ar putea ca fata lui Vasile Lupă să fi rămas la Râscov nu de bună voie, ci silită ca prizonieră a cuiva şi, ca atare, fratele ei, Ştefăniţă, a venit la cererea ei s-o scape din închisoarea în care o ţinea un bărbat cu de-a sila”, comentează istoricul C. Gane.

Revenită în Moldova, Ruxandra s-a stabilit iniţial la moşia Deleni. Fugind din calea năvălitorilor cazaci, în anul 1686, s-a refugiat în cetatea Nemţului, unde şi-a găsit sfârşitul tragic. Cetatea a fost atacată şi jefuită de un grup de cazaci în 1687, iar Domniţa Ruxandra a fost decapitată.

Viața domniței Ruxandra și destinul ei tragic au constituit sursă de inspirație pentru mai mulți autori precum B. P.  Hașdeu, care scris drama „Doamna Ruxandra”, Mihail Sadoveanu, cel care a creat romanul „Nunta domniței Ruxandra”, sau Gheorghe Asachi, care a făcut-o personaj de nuvelă în „Ruxandra doamna”.