”Amintire,
Într-un deal cu viorele
Cântă două păsărele
Una cântă și mai bine
Te iubesc numai pe tine,
Una cântă tot așa
Te iubesc, nu mă uita.
… domnișoara Frăsâna cu cavaleriu Ion… Lasă timpul care trece…” (indescifrabil)
Așa este scris pe spatele fotografiei, scris cu creion chimic prin anul 1948 (creionul chimic era mai deosebit – dacă voiam să scriu mai pronunțat, îl muiam un pic în gură).
Fotografia este făcută, probabil, la o nuntă, se vede macatul (cuvertura) din spate pus pe frânghia de uscat rufe. Să analizăm cu atenție fotografia:
Frăsâna, țanțoșă, cu gulerul brodat peste bluză, juponul apretat sub fustă, pe cap o floare prinsă cu pamblică, sprijinindu-se mândră cu mâna stângă pe umărul lui Ion, iar cu dreapta arată, făloasă, că sunt logodiți.
Ion, și el, îmbrăcat în straie de sărbatoare cu pantaloni bufați de șiac (postav) negru, șosete albe din lână țigaie peste pantaloni, la brâu bârneață în romburi, vesta din șiac sur cu bumbi (nasturi) auriți și guler bogat peste cămașa albă de borangic și… pălaria pe-o ureche.
Vedem aici portul tinerilor din satul Ulmi Poleni de acum 70 de ani.
Autor: Vasile Ciobanu